Limbajul jurnalistic-intre strategiile senzationalului si tentatia cliseului


Limbajul jurnalistic-intre strategiile senzationalului si tentatia cliseului

Marime:
Descarcari: 42

Limbajul jurnalistic-intre strategiile senzationalului si tentatia cliseului Multe din caracteristicile stilului jurnalistic sunt determinate de nevoia fundamentala a publicistilor de a furniza elemente noi, de a produce surprize, pentru a trezi interesul cititorului si a continua o comunicare mereu amenintata de graba, plictiseala, suprasolicitare. Cum noutatea nu apare totdeauna in idei sau in informatii - putine si repetitive, in sfera vietii cotidiene -, cautarea ineditului se transfera adesea asupra limbajului. Pasiunea jurnalistica pentru neologismul socant e bine cunoscuta; a fost remarcata de asemenea, in presa romaneasca de dupa 1989, prezenta jocului de cuvinte, dezvoltata dintr-o puternica explozie de subiectivitate si de inventivitate lexicala. O sursa stabila de pitoresc lingvistic pare sa o constituie acum limbajul popular, familiar si mai ales cel argotic, avand printre trasaturile lor esentiale tendinta spre inovatie, spre permanenta reimprospatare. Trasaturile cel mai des invocate (si criticate) ale jurnalismului autohton privesc caracterul lui folcloric", afectiv, narativ si gnomic. 1.Retorica titlurilor Dintr-o analiza strict lingvistica sau mai larg semiotica a titlurilor din presa romaneasca actuala pot rezulta multe lucruri interesante; titlurile sunt un indicator al intentiilor si al competentelor de comunicare manifestate in spatiul public. Fara a nutri ambitiile unui studiu sistematic, sugeram doar cateva teme de investigatie, pe baza unor observatii asupra formelor si strategiilor de intitulare ale articolelor din cotidiene, deci din presa cu publicul cel mai larg si mai eterogen [1] . Titluri verbale si titluri nominale Stilul nominal [2] - specific, e drept, titlului in genere (fapt ilustrat, de pilda, de Hoek 1981, intr-o cercetare dedicata integral titrologiei " ), dar mai ales celui de carte - a fost foarte raspandit in presa romaneasca din timpul totalitarismului si era inca predominant in paginile ziarelor de la inceputul lui 1990. Pentru tendinta de evitare sistematica a frazei vii, a enuntului complet, cu un verb care sa fixeze actiunea in timp si in spatiu si sa-i evoce agentii individualizati, stau martore sutele de titluri din anii '50-'80, de genul Bogat si insufletitor raport muncitoresc " , O arta a constiintei patriotice, revolutionare " etc. in stilul publicistic al limbii de lemn " se strecura, cel mult, cate unul dintre verbele a caror valoare abstracta le permite sa se transforme in simplu instrument de conectare, uneori de echivalare, a doua formule fixe, a doua lozinci: demonstreaza, constituie, asigura s.a. Exceptiile se intalneau cel mult in rubrica sportiva (Echipa Romaniei s-a calificat " ) sau in pagina externa (in Japonia a fost construit") - singurele care mai aveau acces la eveniment si la temporalitate. Tiparul de departe cel mai raspandit a fost cel al constructiilor interpretabile ca apozitionale sau ca eliptice, cu structura specifica unor definitii: Femeile - prezenta activa in " ; Munca, factor hotarator " ; Realegerea, chezasie sigura a " etc.

DESCARCA