Povestirea


Povestirea

Marime:
Descarcari: 11

Povestirea Termenul de "povestire" deriva din verbul "a povesti", iar identificarea cu "naratiunea" se bazeaza pe sinonimia verbelor "a povesti"/ "a nara". Povestirea este o specie a genului epic, in versuri sau in proza, o naratiune subiectivizata (relatarea este facuta din unghiul povestitorului, implicat ca narator, ca participant sau doar ca mesager al intamplarilor) si se situeaza intre schita si roman. In cadrul povestirii exista povestirea in rama. Aceasta este o categorie a genului epic, in care interesul se centreaza asupra situatiei neobisnuite povestite si nu in jurul personajelor. Timpul narativ se situeaza intr-un plan al trecutului, iar principala modalitate de expunere este evocarea. Relatia narator-receptor este mai stransa decat in cazul nuvelei si presupune: oralitate (aparenta de dialog intre narator-receptor; folosirea persoanei I), ceremonial (aparitia povestitorului, pretextul care declanseaza povestirea, formulele de adresare etc), atmosfera (naratorul "regizeaza" o anumita tensiune, un suspans, pe tot parcursul povestirii, pt. a capta atentia si interesul receptorului). Dupa continut si destinatie, povestirea poate fi: satirica, fantastica, filosofica, romantica, magica, povestirea pt. copii. Cativa autori care au scris povestiri sunt Vasile Voiculescu,Vasile Alecsandri, Ion Creanga, I.L.Caragiale, Mihail Sadoveanu, Stefan Banulescu, iar din literatura universala G.Boccaccio si Chaucer. In mijlocul lupilor (Vasile Voiculescu) Povestirea "In mijlocul lupilor" de Vasile Voiculescu este o povestire fantastica, deoarece imbina planul real cu cel fabulos si o povestire in rama, intucat intreaga actiune se subordoneaza legendei Sfantului Andrei ce spune ca "lupii se aduna in grupuri de cate 20 pana la 50 si chiar mai multi pt. a cere Sfantului Andrei, patronul lor, hrana. Dupa urlatoare, in grupuri de cate 2-4 se raspandesc in toate partile. Vanatoii, cei cu adevarat pasionati, vreau ca in aceasta noapte sa-si satisfaca una din marile lor ambitii: aceea de a vana lupul in chiar momentul cand acestia sunt cel mai de temut." "In mijlocul lupilor" are 2 parti: rama (imaginea lumii moderne in care se creeaza cadrul pt. povestirea ce urmeaza) si povestirea propriu-zisa (imaginea lumii arhaice). Intre cele 2 lumi intermediar este povestitorul care este in acelasi timp personaj si martor. In rama este prezentat un cerc de intelectuali al caror subiect de discutie este vanatoarea ca arta, stiinta si magie. Aceasta este privita ca o cultura in decadere. In cadru se face loc imaginii povestitorului care este un magistrat. El devine credibil prin faptul ca se ocupa de spiritism, aduna rudimente de drept popular si de obiceiuri ale pamantului. El este cel care nareaza intamplarile ce urmeaza. Povestitorul ne introduce intr-o lume arhaica descrisa cu paduri "feciorelnice, apusuri misterioase, meleaguri incremenite in vechime". Se sugereaza o intoarcere in timp, intr-o lume primitiva. Apoi se povestesc intamplarile personajului narator legate de un proces in care achitase un taran ce vanase o caprioara (in realitate aceasta fusese omorata de lupi, fapt ce urmeaza a fi demonstrat de narator). Povestitorul trezeste curiozitatea cititorului care se intreaba cine este "luparul". Acesta este prezentat intr-o dubla perspectiva: din punctul de vedere al taranilor pt. care el este un element strain, necunoscut si de aceea il dusmanesc, si din perspectiva naratorului pt. care personajul prezinta interes si curiozitate. Naratorul creioneaza un portret ambiguu, al luparului ce sugereaza o fiinta ciudata, de fapt un om-lup ("un batran verde, uscat, inalt si ciolanos, posomorat dar cu o privire arzatoare, parul des cazut pe frunte si mainile latite, cu degete raschirate ca niste labe"). Locuinta Luparului este foarte sugestiva, "un fel de jumatate bojdeuca, jumatate pestera", in care se gaseau blanuri si oale cu buruieni. In a doua vizita apare o alta imagine a locuintei, de data aceasta naratorul observa desenele de pe pereti si chipurile de fiare plasmuite in lut, adevarati idoli. De aici reiese faptul ca Luparul este un fel de vrajitor suspect de legaturi diabolice cu lupii, de vreme ce "se pricepe si sa vorbeasca si sa se inteleaga" cu ei "in limba lor". Naratorul insotit de Lupar pornesc in noaptea de Sfantul Andrei, cand "lupii isi primesc pt. tot anul merticul", spre locul in care Luparul isi demonstreaza maiestria. Locul este stapanit de liniste si de "un ger de planeta moarta". Urmeaza polilogul dintre omul-lup si lupi, o adevarata "melopee tragica". Cazut intre fiare, povestitorul este salvat de vrajitor intr-o "formidabila activitate de duh", adica pe o cale magica. Apare aici o descriere ambigua a Luparului, el fiind vazut chiar in momentul in care isi exercita practicile oculte. Concentrat, vraciul arunca vapai din ochi si din maini asupra lupilor, si ii indeparta cu ajutorul sunetelor lugubre si mirosului intepator. La sfarsitul povestirii se revine la cadrul initial si se incearca o explicatie stiintifica a unei intamplari oarecum fantastice, explicatie ce pare imposibila.

DESCARCA