Limbaje institutionale si aplicatiile lor practice


Limbaje institutionale si aplicatiile lor practice

Marime:
Descarcari: 1

Limbaje institutionale si aplicatiile lor practice Un limbaj tehnic care a devenit mai cunoscut doar dupa 1989, prin publicarea unor documente secrete, este cel securistic" - al politiei politice din timpul regimului comunist [1] . A-l considera un limbaj de sine statator ar fi desigur o exagerare, multe dintre elementele sale lexicale regasindu-se in domeniul militar, in cel administrativ sau politic, de stilurile carora il apropie si caracterul rigid sau tendinta eufemistica. De fapt, limbajul securistic poate fi analizat ca una dintre variantele in care se realizeaza limbajul politienesc in genere. Unele dintre formele acestuia sunt mai cunoscute publicului larg (daca nu prin contactele directe cu institutia, macar prin relatarile din mass-media). Limbajul politienesc e impregnat de terminologie juridico-administrativa si se caracterizeaza prin conservatorism si rigiditate. A pastrat de altfel, si dupa 1989, unele trasaturi ale limbii de lemn". Data fiind individualitatea sa pronuntata si importanta practica intre discursurile din spatiul public, limbajul juridic (ca entitate aparte sau ca termen mai teoretic intr-o clasa a limbajului juridic-administrativ") a fost studiat mai sistematic si mai in detaliu decat alte variante stilistice ale limbii romane [2] . Aproape neinfluentat de schimbarile politice si de modele lingvistice, discursul juridic ofera paradigma pozitiei oficiale si autoritare. Va fi urmarit, totusi, un singur aspect al utilizarii sale: stangacia organizarii discursive, producatoare de ambiguitati sau de tautologii neintentionate. Limbajul Securitatii: stilistica raportului Efectul rizibil al multor texte securistice (posibil doar prin distantare in timp) deriva din maniera in care limbajul lor vadeste o perspectiva diferita de cea din care descriem in mod obisnuit, in postura civila", realitatea. Rapoartele exprima obsesiv actiunile politienesti in termeni productivi", normalizand urmarirea, spionajul, zvonurile, intimidarea, asimilandu-le cu munca, cu lucrul: munca informationala", munca de filaj", sunt lucrati prin dosare de urmarire numitii... ; cei doi ofiteri... care realizeaza lucrarea" (CAS, p. 31; e vorba de fapt de o spargere de imobil, de o patrundere in obiectiv dupa orele 23", cu chei false); plan de masuri", obiective prioritare". Pe de alta parte, chiar miscarile celui urmarit (activitatea obiectivului") sunt prezentate intr-un stil neobisnuit, in care gesturile cele mai banale sunt inregistrate cu minutiozitate, ca purtatoare ale unei semnificatii ascunse: a mers grabit pe diferite strazi"; in tramvai parea foarte ingandurat, fara sa scoata bilet"; a efectuat o convorbire telefonica"; a iesit de acasa cu aceeasi servieta (insa fiind in talie)" (CAS, p. 30) etc. De fapt, chiar daca din punct de vedere istoric interesul unor asemenea texte e limitat (prin caracterul lor marginal sau partial), o abordare stilistica are de castigat din cercetarea lor. Multe dintre notele informative, rapoartele si extrasele din dosare securistice care s-au publicat in anii '90 surprind in primul rind prin nu putine dovezi de agramatism si platitudine. E important sa observi (desigur: in absenta altor documente, mai importante, capabile poate sa schimbe aceasta parere) ca o forta poate lovi, fizic, poate manipula prin zvonuri si actiuni mai mult sau mai putin rudimentare, dar nu prea are mijloacele de a controla, ubicuu, jocul gandirii [3] . E evident si ciudat, in acelasi timp, ca textele de acest tip nu sunt fundamental informative si obiective, nu sunt deci interesate in a oferi cu cat mai mare exactitate un adevar care sa slujeasca ulterior scopurilor propagandei, ci sunt influentate de la inceput de propaganda, continand o informatie deja filtrata. Astfel, persoanele care constituie obiectul cercetarii sunt numite elemente (circa 7500 elemente, unele din ele deosebit de virulente", Timisoara 147, 1990, 3), elemente periculoase, turbulenti, indivizi si individe. O improprietate stridenta si straniu metaforica e extinderea verbului a destrama in constructie cu complementul direct: de la grup se trece la fiecare persoana in parte: sa intre cu toate fortele pentru a-i destrama si a-i retine pe cei care umbla prin oras"; persoanele din grupul de mai sus au fost destramate "(id. 146, 1990, 3). Informarile asupra unor actiuni si persoane precizate precum si cele in vederea cunoasterii starilor de spirit " deviaza constant de la real prin interpretarea fortat ameliorativa, optimista, pe care o dau, chiar din primul moment, datelor prezentate. Nemultumirile apar ca exceptii motivate de biografia vorbitorului, procentele exprima neaparat un anumit progres fata de anul trecut. Daca nu pot fi interpretate favorabil procentele, intervin observatiile mai subtile: Referitor la intensitatea participarii religioase prilejuite de manifestarile organizate de Pasti apreciem ca, desi numarul tinerilor a fost mare, nivelul activ si prezenta efectiva au fost reduse (Contrapunct 15, 1990, 10).

DESCARCA