In memoriam Alexandru Paleologu


In memoriam Alexandru Paleologu

Marime:
Descarcari: 1

In memoriam Alexandru Paleologu Imbrancit in viata literara de un talent desavarsit si mai ales de un simt practic al omului superior, Al. Paleologu ramane pentru cultura o intruchipare a libertatii absolute. La lansarea "Breviarului " autorul marturisea: "O carte se scrie pentru placerea ta sau a altcuiva. Nu am de unde sa stiu daca lucrurile pe care le-am spus vor face placere si altcuiva, stiu insa ca noi am facut treaba asta din placere, chiar daca nu duce la nimic. Dar sa zicem ca a fost macar o zi cu soare in care am fost fermecatori si am avut inspiratia unor replici ingenioase de care nu ne rusinam. A fost o mare bucurie sa ne vedem, sa stam de vorba, sa petrecem clipe impreuna. In definitiv, marea dorinta a omului este aceea de a pastra clipa. Eu cred ca putem eterniza clipele fecunde si inspiratoare: un ton al vocii, o privire, un gestcreeaza o frumusete nepieriotoare. Restul e zadarnic. Caracteristica aceasta nu se vrea altceva decat o colectie de clipe trecatoare si vesnice". Am tinut sa-l citez pe autor pentru a motiva de unde vine simtul practic al omului superior Al. Paleologu. Intr-un eseu al sau, combate chiar ideea de a considera ca simtul practic e contrar identitatii. Trebuie inteles insa, ca nici nu se poate confunda cu indemanarea mecanica, nici cu dibacia in afaceri sau cu eficient in achizitionarea de bunuri. In conceptia sa un om superior nu este arghirofir dar nici nu dispretuieste banul. Autorul isi motiveaza afirmatia printr-o pilda: "Schopenhauer, afland ca banca din Frankfurt la care isi avea dpusa averea lichida era in pragul falimentului, s-a repezit de la Venetia si in cateva zile si-a retras banii, I-a investit in rente sigure salvandu-si astfel libertatea de a filozofa". Paleologu considera ca simtul practic elimina ca inutile sau insesntiale o multime de preocupari de ordinul acumularii de bunuri si al satisfactiilor de vanitate sociala. El e insusirea de a discerne ce e esential si definitoriu, e insusirea de a reprezenta mutatiile pe care aceasta le implica virtual. Deci simtul practic inseamna esentialmente imaginatie. Paleologu nu concepe un mare artist, un mare scriitor, un mare filozof fara simt practic. El considera ca finalitatea filozofiei e totdeauna practica. Toate speculatiile asupra cunoasterii, asupra esentei si existentei, toata gnoseologia, metafizica si logica nu sunt decat fundamentarea moralei, adica a intelepciunii, adica a conduitei practice. Astefel motiveaza intr-una din lucrari de ce la orientali si indeosebi la indieni, despre care se stie ca dispretuiau tot ce e lumesc, speculatia metafizica si contemplatia nu au alt rost decat terapeutic, adica practic. Intr-un dialog cu A Paunescu, cu ani in urma, intrebatde acesta ce il supara cel mai mult in lumea literara, Paleologu marturiseste ca il deranjeaza la marii literati lipsa curajului de a fi cu adevarat realisti, asadar practici. "Ca scriitor, ca oameni de litere, ne incumba tot ce intereseaza cultura si, prin ea, societatea". Autorul considera ca, la randul ei, cultura nu are decat de castigat din "praxis" pentru a se confrunta cu finalitatea ei umana si ea nu poate fi decat umanista, iar umanismul e de neconceput fara literatura, dar si fara civilizatie. Prin civilizatie se intelege confort, ridicarea standardului de viata, profilaxie, iar prin cultura, ansamblul valorilor spirituale. Paleologu aprecia ca cei care vor sa le apere si sa le conserve pe acestea din urma tind intr-un fel sau altul sa repudieze, chiar daca nu le abandoneaza, formele de viata proprii civilizatiei. Ceilalti sunt asa de apatati de saltul formidabil al tehnicii, traiesc un soi de exaltare, incat isi inchipuie ca omenirea este in preajam unei mutatii profunde in care vechiul concept de cultura umanista ar fi perimat. Paleologu combae aceasta falsa alternativa, considerand ca "nu exista nici o antinomie intre cultura si civilizatie, sunt in esenta unul si acelasi lucru - civilizatia fiind stadiul diferential, plural, articulat al culturii". Contemporanii il apreciaza pe Paleologu ca fiind un intelectual distins, de buna rasa, de moda veche, dar cu spiritul culturii de azi. Parafrazand o vorba celebra a lui Paul Valey as indrazni prin a spune ca exista la noi alti oameni de cultura poate mai profunzi, "Mai mari" (daca se poate stabili o ierarhie sigura) dar nu exista nici unul mai important in munca pe care si-a asumat-o ca Alexandru Paleologu. Omul de cultura care a stiut sa se bucure si de o simpla zi cu soare, care nu s-a rusinat niciodata de inspiratia unor replici ingenioase, Alexandru Paleologu "a stiut sa eternizeze in "Breviar" clipele fecunde si inspiratoare", dupa cum insusi marturisea. Sa-i multumim, asadar, pentru noblete, pentru modestie si pentru arta cu care s-a facut inteles de orice cititor ce i-a cules pildele. Bibliografie: Alexandru Paleologu, Alchimia existentei, Ed. Cartea Romaneasca, 1983

DESCARCA