Ecologia


Ecologia

Marime:
Descarcari: 5

Ecologia: de la stiinta la constiinta Ca în cazul multor discipline, numele si definitia conferite ecologiei, spun mult pentru cei chemati sã îi cunoascã continentul si sã-i pãtrundã semnificatiile. �n privinta denumirii, termenul de ecologie s-a impus în atentia opiniei publice occidentale mai ales dupã 1970, iar în Europa centralã si de est cu precãdere în ultimul deceniu. O serie de evenimente cu un puternic impact social precum celebrele maree negre ori accidente nucleare în frunte cu cel de la Cernobâl (26 aprilie 1986) au zguduit din inertie opinia publicã si a introdus treptat ecologia în rândul preocupãrilor individului si comunitãtilor. Se redescoperea astfel un concert si un nume vechi de peste un secol. Crearea lui este atribuitã biologului german Ernst Haeckel (1834-1919), iar data de nastere 1866, pe când acesta functiona ca profesor la Universitatea din Sena. De altfel, prima sa mentiune cu valoare de certificat de nastere se gãseste într-o notã de la pagina 8 a lucrãrii "Generalle Morphologie der Organismen" (Berlin, 1866), sub forma: "...sekologie... stiinta economiei, modului de viatã, a raporturilor vitale eterne reciproce ale organismelor, etc." Construit precum termenul de economie, cel de ecologie derivã, în parte, din rãdãcina indo-europeanã weik, care desemneazã o unitate socialã imediat superioarã casei sefului de familie. Aceastã rãdãcinã a dat sanskritul veah (casã), latinul vicus (cartierul unui oras, burg) si grecul oikos (habitat, acasã). Ca atare sekologie a fost construit pe baza a douã cuvinte grecesti: oikos si logos (logia), (discurs). Etimologic deci, ecologia reprezintã stiinta habitatului, respectiv o ramurã a biologiei care studiazã interactiunile dintre fiintele vii si mediul lor. Dar, evident, semnificatiile sale au fost mult amplificate si diversificate de-a lungul timpului. Nomen certus, pater incertus? Parafrazând un celebru dicton juridic latin (mater, certus, pater incertus) si desp..ntru a cãuta cauzele crizei ecologice si a credita solutii posibile. O ecologie politicã a interpelat economia politicã si, ca o consecintã, la nivelul miscãrii sociale s-a impus un nou curent de gândire si actiune: ecologismul. Trecerea ecologiei de la stadiul de simplã disciplinã stiintificã la cea de problemã a constiintei comune, nationalã si internationalã cu expresii corespunzãtoare la nivelul teoriei si actiunii militante reprezintã una din marile cuceriri ale secolului XX. Pagina 1

DESCARCA