Amintiri din copilarie II


Amintiri din copilarie II

Marime:
Descarcari: 2

Amintiri din copilarie II Opera "Amintiri din copilarie" este structurata in patru parti, primele doua parti fiind publicate in "Convorbiri literare" in 1881, in partea a treia, in aceiasi revista, in 1882, iar in volum a aparut postum. Tema ilustreaza evocarea vietii satului romanesc din a doua jumatate a secolului al XIX-lea si anume a satului Humulesti, cu oamenii lui "gospodari tot unul si unul", intamplarile si evenimentele nu sunt relatate intr-o ordine cronologica, ci sunt selectate fapte ce devin momente de referinta in conturarea eroului, a "copilariei copilului universal" (G. Calinescu). Partea I se deschide cu evocarea universului mirific al Humulestilor, "sat mare si vesel impartit in trei parti, (...) sat vechi rezasesc, intemeiat in toata puterea cuvantului, cu gospodari tot unul si unul, cu flacai voinici si fete mandre care stiau invarti si hora, dar si suveica." Scoala ridicata "prin osardia" preotului Ioan Humulescu adunase o multime de baieti si fete, printre care se afla si Nica, "un baiat prizarit, rusinos si fricos si de umbra sa". Copiii nu inteleg rostul invataturii, sunt indaratnici si de aceea parintele Ioan, le aduce ca "dar de scoala noua", pentru ai sili spre invatatura, "Calul balan" si pe "Sf. Nicolae". Filele ceaslovului fiind "cam unse", trageau mustele si bondarii la ele (...) cate zece douazeci de suflete prapadeam deodata, asa ca, vazand parintele foile insangerate, ne pofti pe fiecare la balan si ne mangaia cu Sf. ierarh Niculai pentru durerile cuvioasellor muste si a cuviosilor bondari. Badita Vasile, invatatorul, a fost prins la oaste si in zadar umbla parintele Ioan sa gaseasca alt dascal dar un ul ca badita Vasile, cu minte, harnic si rusinos ca o fata mare n-a mai aflat. Pentru a urma scoala, Nica este impins de mama sa Smaranda care era in stare sa toarca in furca si sa "invat mai departe, desi Stefan a Petri era de parere ca daca ar fii sa iasa toti invatati n-ar mai ave cine sa ne traga ciubotele". Partea II incepe sentimental, cu un lirism nostalgic: "Nu stiu altii cum sunt, dar cand ma gandesc la locul nasterii mele, la casa parinteasca din Humulesti, la stalpul hornului unde lega mama o sfara cu motocei la capat de crapau matele jucandu-se cu ei, parca imi salta si acum inima de bucurie." Sunt intamplari celebre si de referintapentru copilaria lui Nica, alui Stefan Apetrei: La cirese, Pupaza din tei, La scaldat. Finalul acestui capitol este memorabil prin celebra autoironie: "ia am fost si eu in lumea asta un bot cu ochi, o bucata de huma insufletita din Humulesti care nici frumos pana la 20 de ani, nici cu minte pana la 30 si nici bogat pana la 40 nu m-am facut dar si sarac, ca in anul acesta, ca in anul trecut si ca de cand sunt, niciodata n-am fost". Partea a III-a incepe cu un monolog dialogat al autorului cu propriul sau cuget incarcat de aceeasi autoironie: "Nu mi-ar fi ciuda in caltea cand ai fi si tu ceva si de te miri unde imi zice cugetul meu", prilej cu care Creanga descrie satul Humulesti si imprejurimile acestuia, facanf referiri si la istoria acestor locuri, cu domnitorii si mitropolitii ce s-au randuit la scaunul Moldovei si care au trebuit sa treaca macar odata prin Humulesti. Desprinderea de sat s realizeaza pentru o perioada mai lunga, urmarind procesul formarii lui Nica, raportulrile lui cu viata sociala cu colegii de scoala, intre care varul sau, Ion Mogorogea, Gatlan, Trasnea, Oslobanul, impreuna cu care statea in gazda la Pavel Ciubotarul, unde isi aduceau merinde de acasa si se ingrijeau iarna de lemne de foc. Accentele ironice se indreapta in acest capitol, spre fabrica de popi din Falticeni, spre deprinderile unor membrii ai tagmei preotesti sau monahale, spre manualele scoalare aride si spre invatarea mecanica, un cumplit mestesug de tampenie care dau tabloului o imagine realista asupra scolii romanesti din acea perioada. Partea a IV-a debuteaza prin exprimarea tristetii eroului care in toamna anului 1855, este silit sa-si paraseasca satul natal pentru a merge la seminarul de la Socola.

DESCARCA