40%), 3-lea - dereglarile vazului si patologia organelor respiratoare (23 - 30%). Ereditatea, factorii biologici si sociali nefavorabili reprezinta cauzele diferitor devieri in dezvoltarea copiilor institutionalizati. Numarul copiilor orfani cu dereglari in dezvoltare, conform datelor diferitor autori este de 70 - 80%; cel mai des dereglarile sunt prezente in forma retinerii in dezvoltarea psihica si nivel jos a inteligentei[3]. Copiilor cu retinere in dezvoltarea psihica (RDP) se caracterizeaza printr-o simptomatologie clinica ingreunata, provocata atat de caracterul leziunilor organice a sistemului nervos central, cat si de conditiile specifice de organizare a vietii si asistentei medicale in copilaria frageda. Multi dintre copii cu astfel de patologie nimeresc la evidenta medicului psihiatru din cauza manifestarii sindromului excitarii psihomotore si dereglarilor de natura nevrotica sau psihopatica, ceea ce la randul sau lasa o amprenta asupra starii somatovegetative generale. Analiza particularitatilor psihologice a copiilor cu RDP duce la evidentierea pasivitatii intelectuale, volum redus de cunostinte si reprezentari asupra lumii inconjuratoare, intarziere in formarea operatiilor mintale, subdezvoltarea tuturor partilor vorbirii, gatinta permanenta pentru conflict, incapacitatea de a rezolva situatiile tensionate, autocritica scazuta, dependenta marita a comportamentului de situatie, nivel jos de reglare volitiva. Cercetarea factorilor sociali, care stau la baza reactiei copiilor orfani cu RDP, de varsta prescolara, arata faptul ca complexitatea adaptarii sociale a copilului in conditiile institutiei este conditionat atat de experienta vietii sale la orfelinat cat si de particularitatile de ordin clinico - psihologic, care caracterizeaza RDP. in asa fel copiii din casele de copii in afara de problemele legate de faptul ca sunt lipsiti de tutela parintilor si sunt orfani, au si probleme in dezvoltarea fizica si psihica, de cele mai dese ori ele sunt de ordin psihic, ceea ce reprezinta unele dificultati in reabilitarea lor sociala." />

Particularitatile dezvoltarii psihice si fizice a copiilor din Casele de Copii


Particularitatile dezvoltarii psihice si fizice a copiilor din Casele de Copii

Marime:
Descarcari: 16

Particularitatile dezvoltarii psihice si fizice a copiilor din Casele de Copii Problema invatarii si educarii copiilor orfani si copiilor, care au ramas fara tutela parintilor, este strans legata de problemele ocrotirii sanatatii lor, maririi posibilitatilor functionale si de adaptare. Cercetarile unui sir de autori au aratat, ca starea sanatatii copiilor la momentul intrarii in casa de copii este caracterizata prin retinere in dezvoltare fizica la 23 - 24%, si numai 17% de copii au o dezvoltare fizica armonioasa, ceilalti -dizarmonioasa. Majoritatea copiilor sufera de retinere in dezvoltarea psihica; de nedezvoltare generala a vorbirii si alte dereglari. Conform datelor V.V.Corneva, obtinute in rezultatul cercetarii sanatatii si dezvoltarii neuropsihice a copiilor, ce au ramas fara tutela parintilor in comparatie cu copiii din gradinita au fost evidentiate urmatoare: instabilitatea comportamentala la 81,3% de copii institutionalizati ( in comparatie cu 11,6% la copii din gradinita) scaderea memoriei la 83,8% de copii orfani ( in comparatie cu 16,5% de copii care frecventeaza gradinita) scaderea activismului social la 67% de copii orfani (si 10,8% la copii din gradinite) dereglarile comunicarii - 47,6% la copiii institutionalizati (8,7% la copiii educati la gradinita). in asa fel a fost constatata ramanerea in urma a diferitor parametri psihici cu 5 - 6 ori. Majoritatea copiilor din Casele de copii la varsta de 7 ani nu au pregatire suficienta pentru invatarea la scoala, la majoritatea din ei se observa retinerea dezvoltarii activitatilor cognitive, motore si de joc. Necatand la capacitatile potentiale pastrate, pregatirea de catre scoala nu duce la corectie totala a functiilor ramase in urma, fapt ce nu le permite acestor copii sa se adapteze normal la viata, si ce duce la comportament asocial. Pentru o diagnosticare corecta a statutului psihic a copiilor, ce au ramas fara tutela parintilor avem nevoie de cercetarea factorilor de risc, care duc la orfanitate. Dupa cum arata un sir de cercetari, aproape toti copiii, care au devenit orfani, avand parintii vii, au fost nedoriti - graviditatea era neasteptata pentru mama, iar tatal sau era pomenit de catre mama doar in adeverinta de nastere sau nu era scris deloc; decurgerea sarcinii a fost insotita de diferite tipuri de patologii, nu era expusa nici posibilitatea consumului alcoolului pe parcursul decurgerii graviditatii, iar in unele cazuri au fost folosite unele mijloace farmacologice pentru intreruperea ei. in anamneza la majoritatea copiilor cercetati, au fost evidentiati urmatorii factori sociali si biologici[1]: consumul de alcool sistematic a parintilor; ingreunarea psihopatologica; neindeplenirea normelor de igiena in timpul graviditatii, care in mare masura determina caracterul dezvoltarii fizice si psihice viitorului copil; evidentiata in urma cercetarilor stiintifice corelarea dintre nivelul de dezvoltare psihica a copilului si nivelul de studii a parintilor. Poate fi presupus faptul, ca in conditia combinarii premiselor negative mentionate mai sus, copiii sunt dispusi unui inalt nivel de risc in ceea ce priveste aparitia dereglarilor de ordin psihic. Dupa cum arata experienta, dobandita in tari diferite, copiii orfani intra in grupe de risc dupa diferite dereglari in dezvoltarea psihica si fizica. Conform datelor acordate de casele de copii, aproximativ 90% din intreg contingent de copii, intarzie in dezvoltarea psiho - fiziologica, aproape la toti copiii orfani se observa retinerea in dezvoltarea sferelor psihomotora si verbala. Cercetarea de ordin sociologic a cauzelor orfanitatii, care a fost petrecuta in casele de copii, a aratat ca aproape 3% de copii apartin asa numitei grupe de copii "lepadati". Aproximativ 60% de parinti motiveaza cauza dezicerii de copil prin lipsa conditiilor pentru educarea lui; 60% de copii, care au nimerit in casele de copii au numai mama, adica copilul este rezultatul unei relatii extraconjugale. Unele mame tinere, dezicandu - se de copil, motiveaza faptul prin lipsa "sentimentului matern"; aproximativ 30% de copii sunt de la parinti alcoolici. intarzierea in dezvoltarea fizica si intelectuala a acestor copii des se agraveaza prin dereglari in sfera emotional - volitiva si comportament. Aceste probleme apar din cauza sistemului educarii copiilor, transferurilor dese dintr-o institutie in alta, fapt ce se caracterizeaza prin despartirea cu colectivele pedagogice si de copii, frati/surori[2]. in structura imbolnavirilor copiilor orfani 1 loc il ocupa bolile neuropsihice (34 - 77%), 2 loc - patologia aparatului locomotor (>40%), 3-lea - dereglarile vazului si patologia organelor respiratoare (23 - 30%). Ereditatea, factorii biologici si sociali nefavorabili reprezinta cauzele diferitor devieri in dezvoltarea copiilor institutionalizati. Numarul copiilor orfani cu dereglari in dezvoltare, conform datelor diferitor autori este de 70 - 80%; cel mai des dereglarile sunt prezente in forma retinerii in dezvoltarea psihica si nivel jos a inteligentei[3]. Copiilor cu retinere in dezvoltarea psihica (RDP) se caracterizeaza printr-o simptomatologie clinica ingreunata, provocata atat de caracterul leziunilor organice a sistemului nervos central, cat si de conditiile specifice de organizare a vietii si asistentei medicale in copilaria frageda. Multi dintre copii cu astfel de patologie nimeresc la evidenta medicului psihiatru din cauza manifestarii sindromului excitarii psihomotore si dereglarilor de natura nevrotica sau psihopatica, ceea ce la randul sau lasa o amprenta asupra starii somatovegetative generale. Analiza particularitatilor psihologice a copiilor cu RDP duce la evidentierea pasivitatii intelectuale, volum redus de cunostinte si reprezentari asupra lumii inconjuratoare, intarziere in formarea operatiilor mintale, subdezvoltarea tuturor partilor vorbirii, gatinta permanenta pentru conflict, incapacitatea de a rezolva situatiile tensionate, autocritica scazuta, dependenta marita a comportamentului de situatie, nivel jos de reglare volitiva. Cercetarea factorilor sociali, care stau la baza reactiei copiilor orfani cu RDP, de varsta prescolara, arata faptul ca complexitatea adaptarii sociale a copilului in conditiile institutiei este conditionat atat de experienta vietii sale la orfelinat cat si de particularitatile de ordin clinico - psihologic, care caracterizeaza RDP. in asa fel copiii din casele de copii in afara de problemele legate de faptul ca sunt lipsiti de tutela parintilor si sunt orfani, au si probleme in dezvoltarea fizica si psihica, de cele mai dese ori ele sunt de ordin psihic, ceea ce reprezinta unele dificultati in reabilitarea lor sociala.

DESCARCA