Liviu Rebreanu - curriculum vitae


Liviu Rebreanu - curriculum vitae

Marime:
Descarcari: 4

Liviu Rebreanu - curriculum vitae Liviu Rebreanu s-a născut in anul 1885, la 27 noiembrie, in comuna Tarlişua, din judeţul Bistriţa-Năsăud. 1891 incepe şcoala primară, sub conducerea tatălui său; 1895-1897 trece prin Gimnaziul Grăniceresc şi Şcoala Civilă de Băieţi; 1903-1907 este elev şi absolvă Academia Militară; 1907 scrie in limba maghiară nuvele satirice : Scara măgărească"; 1908 pleacă din armată şi se apucă de scris; 1909 scrie nuvela Răfuiala" şi trece in ţară"; 1912 schiţa Vrăşmaşii"; in 1914 moare Vasile Rebreanu, tatăl scriitorului, iar el, ofiţer in armata maghiară, neprezentat la mobilizare, nu poate participa la inmormantare; in 1918 este arestat de autorităţile germane, dar reuşeşte să fugă in Moldova; in 1920 apare romanul Ion"; in 1921 apare volumul Catastrofa"; in 17 noiembrie 1922 incheie redactarea romanului Pădurea spanzuraţilor"; in 1925 apare romanul Adam şi Eva"; in 1929 primeşte Premiul Naţional de literatură; in 1932 lucrează intens la Răscoala"; in 1940 apare romanul Amandoi"; in 1943 apare volumul Amalgam"; la 2 ianuarie 1944 nota : Sunt intr-adevăr obosit, puţin mai abătut, profund plictisit, pană la amărăciune." Se stinge din viaţă la 1 septembrie, obosit şi bolnav, la Valea Mare. Arta lui Rebreanu porneşte in două direcţii : una exterioară, reprezentată de romanele Ion", Răscoala", alta interoară, regăsindu-se in Ciuleandra", Amandoi" şi Pădurea spanzuraţilor" ", afirmă Eugen Todoran. Paul Georgescu afirmă că : Ion este monografia satului Transilvănean, antebelic, iar Pădurea spanzuraţilor nu e monografia primului război mondial, ci o confruntare de păreri dintre sensul vieţii şi viaţa insăşi, aflată la limita extremă". Ion de Liviu RebreanuEl singur e mai mult decat o intreagă operă literară. Ion e suficient ca să infrunte timpul incă mult, foarte mult, de aici incolo." (Camil Petrescu).Liviu Rebreanu, supranumit poet al Ardealului " de către Tudor Vianu, a scris romanul Ion" intre anii 1913 si 1920. Romanul este o operă deschisă, in care se dezvăluie aspecte noi din realităţile intime. Acest roman face saltul uriaş in evoluţia realismului romanesc in raport cu semănătorismul.Titlul, foloseşte un nume socotit ca o momeală, Ion, fiind pentru public o provocare unde se vede limpede că mania orbeşte, patima intunecă judecata , specific fiind imaginii ţăranului ardelean.George Călinescu aprecia : Ion e opera unui poet epic care cantă cu solemnitate condiţiile generale ale vieţii, naşterea, nunta, moartea [] Ion e un poem epic, solemn ca un fluviu american, o capodoperă de martie liniştită." Este prezentată viaţa romanească din Ardeal, prezentarea sufletului ţărănesc, lăcomia de pămant şi senzualitatea robustă, afirmate prin şiretenie, lipsă de scrupule, cruzime. Romanul Ion" este tezaurul unei experienţe in care se oglindesc o provincie şi un popor"(Şerban Cioculescu). Scriitorul insuşi, aprecia in 1932 că Ion şi-a stabilit un loc mai precis in istoria romanului romanesc şi o reputaţie mai mare in conştiinţa publică." Ion" este o poveste simplă, cu oameni simpli, dar adevăraţi, cu virtuţi şi servituţi umane şi sociale. Este o revărsare de trăire romanească şi de suflet romanesc. Satul Pripas, din romanul lui Liviu Rebreanu, cu oamenii lui, cu mişcările lui sufleteşti, cu conflictele, cu mentalitatea, cu portul şi obiceiurile, e la fel cu oricare sat din Ardeal. in orice sat ardelenesc, de altă dată se putea intalni povestea lui Ion al Glanetaşului, a Anei lui Vasile Baciu, a Floricăi sau a lui George Bulbuc insoţită şi de povestea familiei invăţătorului Zaharia Herdrelea. Scriitorul a demonstrat magnific că tematica rurală nu este o tema stoarsă dacă oglindeşti realitatea nuanţată , complexă şi profundă. Universul artistic se structurează in jurul metaforei care are ceva din puterea miraculoasa a pămantului. Pămantul nu reprezintă doar o formă de proprietate, ci o entitate existenţială, pămantul este integrat intr-o concepţie de viată, problema pămantului fiind, insuşi problema vieţii romaneşti."(Liviu Rebreanu). Ceea ce l-a inspirat şi l-a impresionat a fost acea scenă petrecută la inceput de primăvară, cand pămantul era jilav şi lipicios, iar un ţăran imbrăcat in haine de sărbătoare s-a aplecat şi-a sărutat pămantul (l-a sărutat ca pe o ibovnica" L. Rebreanu). Prezentarea drumului alb mai degrabă o poteca desprinsă din drumul ce vine de la Carlibaba creează spontaneitatea, fiind intim legată de sentimentele umane, ele aparţinand din strămoşi aceloraşi categorii istorice cand omul făcea parte din natură şi mai puţin natura din gandurile lui. Cărarea este spaţiul pe care Ion se duce la pămanturile sale şi tot pe ea vin, pe rand Ana şi Florica, la el.

DESCARCA