Iarna - descriere


Iarna - descriere

Marime:
Descarcari: 12

Iarna - descriere Poezia "larna" face parte din ciclul "Pasteluri", reprezentand cea mai durabila si mai valoroasa parte a liricii lui Vasile Alecsandri. Scrise in liniştea conacului de la Mirceşti, aceste poezii contureaza privelişti surprinse de sensibilitatea poetului, in diverse anotimpuri, impresionand prin dragostea faţa de natură a "bardului de la Mircesti" si prin realizarea artistica a expresiei poetice. Poetul, desi avea o fire solară, care preferă primăvara si vara, a inchinat si iernii un numar apreciabil de poezii: "larna", "Miezul iernei", "Gerul", "Viscolul", "Sania", "Bradul", "La gura sobei", "Sfarsitul iernei". Acestea infatisează iarna sub diferite aspecte: instalarea anotimpului alb cu ninsori abundente ("larna"), cu frigul aspru si patrunzator ("Gerul", "Viscolul", "Bradul") sau cu zile insorite, inveselite de imaginea săniilor ("Sania") pana la aparitia primelor semne ale primaverii ("Sfarsitul iernei"). Pastelul "Iarna" contureaza un tablou in alb, de o mare frumusete. Registrul vizual este predominant in conturarea peisajului de iarna. Universul poeziei in prima strofa se fixeaza dimensiunile spaţiale ample ale acestui tablou care se intinde din vazduh pana pe pamantul ţarii, sugerat de "ai ţării umeri dalbi". larna apare personificata intr-un personaj fantastic, inspaimantator ("cumplita iarna"), care cerne norii de zapada. trimitand "Lungi troiene calatoare adunate-n cer gramada" descrise prin intermediul unui dublu epitet. Imaginea diafana a fulgilor de zapada este realizata cu ajutorul unei sugestive oomparaţii: "Fulgii zbor, plutesc in aer ca un roi de fluturi albi". Poetul surprinde insa, cu strangere de inima, ca aceasta plutire gratioasă se asociaza cu atingerea lor inghetata, care provoaca fiori. Personificarea ţării intr-o frumoasa femeie cu "umeri dalbi" este subliniata de tresarirea infiorata provocata de raceala fulgilor de nea: "Raspandind fiori de gheaţa pe ai ţarii umeri dalbi". Strofa a doua modifica perspectiva din care este descrisa iarna. Poetul insista printr-o repetitie de o mare forţa expresivă asupra abundenţei zapezii, cazand continuu, gata sa ingroape totui: "Ziua ninge, noaptea ninge, dimineaţa ninge iară!". Conturul exclamativ al versului asociat cu repetitia verbului sugerează uimirea si spaima resimţite de poet vazand instalarea dominatoare a iernii, cu lungile sale inzapeziri. Atotputernicia iernii inspira primejdia unei ninsori care o sa inghita totul, ca la sfarsitul lumii. Frumoasa ţara, personificata, se imbraca intr-o "zale argintie" gata parca de razboi. Mulţimea epitetelor ("zale argintie", "mandra ţară", "soarele rotund si palid") surprind detalii ale peisajului abia luminat de soarele indepartat "ca un vis de tinerete printre anii trecatori". Comparatia accentuează atmosfera de usoara tristeţe determinata de perspectiva trecerii iremediabile a timpului. Strofa a treia contureaza peisajul terestru pustiu si ingropat sub albul zapezii. Linia orizontului se pierde in imensitatea alba: "Tot e alb pe camp, pe dealuri, impregiur, in departare". Plopii se pierd in zare ca umbre ale vietii disparute: "ca fantasme albe". Pe intinderea pustie lipsita de orice semne ale vietii, de unde s-au sters urmele si drumul, se vad "satele pierdute sub clabuci albii de fum". Totul se pierde si se estompează in albul rece al omatului care starneste neliniste si teama. Doar fumul alb ne poarta cu gandul la caldura din vetre, singurul semn de viaţa care se pastreaza in pustiul de zapada. Repetiţia cuvantului "alb" subliniaza culoarea dominanta a tabloului. Sugestia albului este realizata si prin cuvinte: "zapada", "troiene", fulgii", "gheaţa", "ninge", "ninsoare" sau "zale argintie" sau prin mijioace fonetice (prin repetitia vocalei "a"): "Tot e alb pe camp, pe dealuri, impregiur, in departare, / Ca fantasme albe plopii insirati se pierd in zare".

DESCARCA