Eminescu si Macedonski


Eminescu si Macedonski

Marime:
Descarcari: 1

Eminescu si Macedonski Pe cand Macedonski isi publica al doilea volum de versuri (Poezii), avand constiinta geniului sau precum si sentimentul nerecunoasterii adevaratei sale valori de catre contemporani, Eminescu exista deja ca personalitate artistica prin realitatea operei sale exceptionale, consacrate si prin mitul care se crease in jurul personalitatii poetului national. Dominat de spiritul eminescian, de forta seminala a acestui model, Macedonski, creator al Noptii de decemvrie si al Rondelurilor, nu poate fi pus in afara acestei dominante poetice. Deosebit temperamental de genialul sau rival, el a avut totusi multe asemanari cu Eminescu, dintre cele mai evidente fiind afinitatile sale cu modernismul. Desi a respins constant eminescianismul, coloanele edificiului sau poetic raman marii romantici precum Byron, Musset, Hugo. Prezenta vie a creatiei eminesciene a influentat perfectiunea formala a versurilor macedonskiene precum si temele din ciclul Noptile, replica in stil macedonskian la Scrisorile lui Eminescu. Tabloul poeziei sociale a lui Macedonski e bogat colorat. Poeziile lui, mai ales cele din prima parte a activitatii literare, grupeaza ideile, afectele si reactiile poetului intr-o dualitate complementara alcatuita din mizantropie si avant, din scepticism si entuziasm, din neancredere, revolta sau dispret fata de oameni si iubire patetica fata de formele nealterate ale naturii, pentru viata in expresiile ei elementare. indeosebi in ciclul Noptilor, cu unele ecouri din Noptile poetului francez Alfred de Musset, Macedonski surprinde tablouri vii ale mizeriei, suferintei si nedreptatii, proprii societatii in care zeitate suprema este: Castigul ce se-nalta pe-acelasi piedestal Moral intotdeauna si vecinic imoral Castigul ce-n picioare calcand virtute, lege Trufas inainteaza pe tronul sau de rege Dealtfel, Noptile macedonskiene sunt suita de puternice replici critice indreptate impotriva a tot ce este nedrept, meschin si josnic in lume. Viziunea poetului este extrem de cuprinzatoare. in Noaptea de noiembrie, una dintre cele mai frumoase "nopti" ale poetului, in care Macedonski isi descrie propria inmormantare, defileaza, ca intr-un mars grotesc, viciile si degradarea morala a societatii. Totul se ordoneaza intr-un tablou realizat cu o viguroasa culoare, in care se amesteca tragicul cu umanul. in Noaptea de februarie, poetul surprinde, in viziunea macabra a casei de perditie, atat disolutia inevitabila in lumea capitalista a celui mai pur sentiment, iubirea, cat si degradarea dureroasa a femeii, ca imagine a puritatii si nobletei morale. in Noaptea de ianuarie, Macedonski desemneaza si condamna, ca Eminescu in Scrisoarea III mercantilismul si demagogia guvernatorilor: Grasi pedanti, burdufi de carte si de-nvataturi goi Bogatasi ce cu piciorul dati la inimi in gunoi, Parveniti fara rusine, mizerabili ce la carma Faceti salturi de paiate pe franghie sau pe sarma N-am cu voi nici un amestec, caci in lume de-ati trait Este-o satira intreaga faptul ca v-ati zamislit. Relatia geniului cu societatea e si subiectul Scrisorilor, Scrisoarea III dezvolta imaginea geniului militar, intruchipat de Mircea cel Batran. Acesta e nu numai inzestrat cu talent de conducator, dar e mai ales un model de contopire a individualitatii sale, cu dorintele ei, cu aspiratia de libertate si nazuinta de neatarnare a poporului roman. Conducatorul, poporul si natura, insufletiti de sentimentul patriotic al apartenentei la pamantul si neamul daco-romanilor vor constitui un zid insurmontabil in calea cotropitorilor. Scrisoarea IV infatiseaza geniul in ipostaza de indragostit ce vede in femeia iubita un ideal, un mijloc de accedere in zona inefabilului. Dar in mijlocul unui univers ce sta sub semnul curgerii eterne , un univers in care nimic nu dureaza, ci se transforma (raul este Demiurg - curgerea e suveran eterna, desi undele sunt trecatoare) indragostitul se loveste in cautarea patimasa a esentei fiintei iubite de conventiile sociale, de zdrobitoarea lipsa de intimitate pe care o confera conditia de om in contact cu societatea: Azi n-ai chip in toata voia in privirea-I sa te pierzi Cum iti vine, cum iti place pe copila s-o dezmierzi [] As! abia ti-ai intins mana, sare ivarul la usa, E-un congres de rubedenie, vre-un unchi, vreo matusa Scrisoarea V e o satira virulenta la adresa femeii ce nu se poate inalta la nivelul aspiratiei poetului. Eminescu descrie atmosfera saloanelor moderne in care curtezana e centrul atentiei, ucigator de frumoasa si de superficiala; ea nu are profunzimi, vorbaria spumoasa si goala a fantilor si a crailor de mahala pretuiesc in ochii ei mai mult decat linistea meditativa a unei fiinte pline de ganduri.

DESCARCA