Descrierea padurii de argint


Descrierea padurii de argint

Marime:
Descarcari: 13

Descrierea padurii de argint Poemul Călin (file din poveste), a apărut in revista Convorbiri literare", la 1 noiembrie 1876. Poemul işi are izvorul in basmul Călin Nebunul, din care poetul a păstrat şi dezvoltat un singur episod, şi anume: intalnirea lui Călin cu fata de impărat in coliba din pădure, unde aceasta trăia in singurătate, fiind izgonită de tatăl ei. Partea a opta marchează finalul fericit al poveştii prin implinirea iubirii tinerilor intr-o frumoasă nuntă-mpărătească, la care iau parte personaje de basm, intr-un cadru de natură feeric. in paralel cu nunta celor doi tineri se desfăşoară nunta micilor vieţuitoare, a fluturelui cu gingaşa viorică. Descrierea literară este modul de expunere in care autorul işi exprimă sentimentele şi emoţiile prin intermediul imaginilor artistice realizate prin imbinarea figurilor de stil. Primele versuri introduc cititorul in peisaj. Dacă se depăşeşte limita realului, marcată ca in basme prin codrii de aramă", se intră intr-o lume tainică, a fabulosului, care deschide sub ochii fermecaţi priveliştea pădurii de argint". Acesta devine un spaţiu plin de vibraţii luminoase şi muzicale sugerate prin epitetul antepus mandrul intuneric", mandra glăsuire". Argintul are, pe langă atributul nobleţei şi pe acela al luminiscenţei. Pădurea de argint se vede albind", iarba pare de omăt", strălucirea albă a argintului ca atribut cromatic constatat fiind amplificată de lumina lunii sau de oglinda izvorului acolo langă izvoară, iarba pare de omăt". in acest tăram vrăjit, toate elementele naturii se insufleţesc palpitand fiorul unei vieţi tainice, de emoţia ce a cuprins intreaga natură in aşteptarea fericitului moment al nunţii. Florile albastre tremură" sub podelele strălucitoare de rouă, iar copacii, purtand semnul eternităţii, se insufleţesc suspinand" printre ramuri cu un glas vrăjit Pe langă epitetele metaforice şi adjectivale flori albastre", pădure de argint", izvoare zdrumicate", comparaţia iarba pare de omăt" dă strălucire tabloului. Culoarea predominantă a peisajului este albul argintiu. in interiorul acestuia, albastrul florilor şi al fluturilor devine o nuanţă a strălucirii pure, străvezii, a argintului. Această culoare domină in egală măsură şi elementul acvatic. Izvoarele devenite argint fluid, licurind" peste pietre, sar in bulgări fluizi" intr-o mişcare descendentă, rapidă şi jucăuşă trec cu harnici unde". Apele işi urmează drumul, atrase de locul magic al nunţii. Ele aduc cu sine o adancă armonie, un murmur duios nuanţat intr-un ropot dulce, epitet sugestiv concentrand sunetul armonios al apei asociat cu fondul sonor al pădurii. intunericul nopţii este fluidizat de strălucirea naturii. Lumina nu pare a avea o origine celestă, ci una terestră: pădurea de argint emană lumina in revelaţii misterioase. insă şi luna, coborată pe pămant zace" visătoare peste acel cuibar rotind de ape", metaforă sugestivă unind cerul cu pămantul. Puritatea şi transparenţa aerului, preluand o parte din strălucirea peisajului, se transformă intr-un fluviu luminos, incărcat de un parfum adormitor, de o dulce mireasmă văzduhul tămaiet". Aerul devine deci edenic, uşor, inmiresmat, răcoros, strălucitor şi muzical, invăluind spaţiul fabulos al iubirii pure aerul văratic" plin de mireasmă şi răcoare", vibrand de sărbători murmuitoare". Se realizează astfel impletirea intre culoare, sunet şi parfum, intr-o atmosferă incărcată de vrajă. Prin personificare, poetul umanizează natura, aceasta participand, sensibilă, la emoţia tinerilor indrăgostiţi. Astfel, copacii poartă suflete sub coajă", izvoarele suspină", trec cu harnici unde", florile tremur", luna zace". Toate acestea alcătuiesc mandra glăsuire a pădurii de argint". Se observă predilecţia poetului pentru epitetul antepus mandrul intuneric", mandra glăsuire" prin care evidenţiază insuşirile neobişnuite ale acestui univers mirific. in interiorul acestui tablou de natură, poetul desluşeşte culori, forme şi sunete pe care le redă cu ajutorul epitetelor şi al personificărilor. Imaginile vizuale, auditive, olfactive şi tactile se impletesc cu imaginile motorii. Mişcarea este redată prin intermediul verbului, ca mijloc gramatical flori albastre tremur", izvoare trec" şi coboară", undele apei sar in bulgări fluizi". Mişcarea inseamnă acţiune, iar acţiunea inseamnă viaţă, vitalitate. De aceea verbul zace" din versul in cuibar rotind de ape, luna zace" ilustrează ideea de pace, de linişte, de contopire prin vis cu tot ceea ce este in jur. Nu numai verbele, ci şi metaforele sugerează in chip ideal mişcarea . Cuibar rotind de ape" inseamnă vartej de apă, dar pentru a contura mai bine imaginea şi pentru a sugera mişcarea şi strălucirea vartejului, poetul a adăugat cuvantului cuibar" expresia rotind de ape". Poemul Călin (file din poveste) cuprinde una din cele mai frumoase descrieri in versuri. Se remarcă sonoritatea dulce a limbii, ţesătura fină de epitete, personificări şi metafore, lexicul bogat şi expresiv. Versurile ample de 8-7 silabe freamătă bucuria vieţii privită in durata sa cosmică, eternă. Rima este pereche, iar ritmul este trohaic.

DESCARCA