Creator al romanului romanesc


Creator al romanului romanesc

Marime:
Descarcari: 1

Liviu Rebreanu, creator al romanului romanesc modern in cadrul evoluţiei romanului romanesc, se poate vorbi de ?momentul Rebreanu?. Prozatorul continuă şi adanceşte cercetarea societăţii romaneşti, in tradiţia lui N. Filimon, D. Zamfirescu, I. Slavici şi M. Sadoveanu, printr-o vastă documentare şi compoziţie, printr-un studiu atent de analiză psihologică. El are contingenţă in fiecare, dar se diferenţiază de ei in chip radical. De Slavici şi de Sadoveanu il apropie orientarea predilectă către lumea satului, de Duiliu Zamfirescu surprinderea scenelor de masă. Ne aflăm in faţa unui scriitor obiectiv, care uimeşte prin puterea de a prezenta viaţa in complexitatea ei socială şi psihologică. Rebreanu conştiinţă mai frămantată, rămane la romanul frescă socială, palpitand de dramatism. in această direcţie a vastelor construcţii epice, cu caracter obiectiv, şi in orientarea romanului psihologic pe făgaş realist stă principala contribuţie a lui Rebreanu, care face din el creatorul romanului modern in literatura romană. Pe această bază se situează şi locul lui eminent intre romancierii europeni ai problematicii ţărăneşti şi ai cazurilor de conştiinţă. Formula de roman pe care o adoptă Liviu Rebreanu este modernă: ea rezultă in primul rand, din schimbarea perspectivei de investigaţie romanească. Diferită e doar metoda, căci romanul, şi in cazul lui Rebreanu, rămane in actualitatea vieţii. Rebreanu insă o interpretează obiectiv, ca problemă, fără intenţii moralizatoare sau sentimentalism. in această perspectivă largă capătă motivaţie drama căsniciei din romanul Ion, răscoala din romanul cu acelaşi nume, incercarea de evadare din romanul Pădurea spanzuraţilor, ori crima din romanul Ciuleandra. Primul in ordine cronologică este romanul Ion, apărut in 1920, care schimbă cursul istoriei romanului romanesc, scoţandu-l din criza indelungii sale aşezări. Ion este un roman al structurilor sociale ţărăneşti: intelectualitatea satului, in disputa pentru autoritate, este reprezentată de preotul Belciug, şi impovărata familie a invăţătorului Herdelea; ţărănimea instărită, prin Vasile Baciu şi George, cea săracă, prin familia Glanetaşului. Romanul, conceput astfel, extinde viziunea epică in toate straturile societăţii romaneşti, prin diversitatea cotidianului, prin acumulare de intamplări indreptate spre firescul vieţii. in acest firesc, al vieţii, se constituie o intreagă lume, o multitudine de personaje, puternic individualizate. Determinarea lor este socială; conduita insă, particulară, diferenţiază structuri social-umane, potrivit cu rosturile intime ale fiecărui personaj. Procesul creator al romanului a fost indelung şi constă in sudarea intr-o viziune unitară a trei experienţe de viaţă trăită (sărutatul pămantului intalnită şi la eroul Buteau din romanul La terre al lui E. Zola; păţania fetei bogate de la ţară Rodovica - Ruşinea; convorbirea cu un fecior de la ţară deznădăjduit că n-are pămant). Eroul principal este Ion care-şi sacrifică iubirea pentru a intra prin căsătorie in posesia pămantului dar acesta nu-i aduce fericire. Cele două volume Glasul pămantului şi Glasul iubirii reunesc intr-o structură arhitectonică specifică lui L. Rebreanu vasta frescă a societăţii romaneşti de la inceputul secolului al XX-lea. Romanul lui Liviu Rebreanu este modern şi sub aspectul sondajului psihologic. Destinul fiecărui personaj devine astfel o problemă de psihologie umană, determinată nu numai de factori sociali, ci şi de impulsuri ale fiinţei ce răbufnesc in imprejurări, uneori pătimaşe fie in romanul Ion, fie in romanul Răscoala (Melinte Heruvim, Leonte Orbişor, Serafim Mogoş, baba Ioana, Trifon Guju, Marin Stan) alteori, răscolind conştiinţe, in derută ca in romanul Pădurea spanzuraţilor (Svoboda, Apostol Bologa). Obiectiv, in desfăşurarea lui epică, de frescă socială, romanul lui Rebreanu este şi analitic prin motivarea psihologică a faptului uman. Prin Rebreanu romanul romanesc se indreaptă astfel către proza de analiză psihologică remarcabilă in romanele ulterioare ale lui Camil Petrescu, Cezar Petrescu, H. Papadat Bengescu. Primul roman constituit in acest sens este Pădurea spanzuraţilor publicat in 1922. Ideea fundamentală a romanului, ilustrată prin destinul tragic al lui Apostol Bologa, susţinut artistic de destinul asemănător al lui Svoboda şi al celorlalţi spanzuraţi, este condamnarea războiului imperialist. Rebreanu vede limpede caracterul lui odios şi-l realizează artistic fără emfază, lăsandu-l să se desprindă cu forţă elementară din realităţile zugrăvite. Prin modalităţile de analiză psihologică şi urmărirea pasionată a felului cum, o construcţie abstractă, raţionalistă, de tipul ideii datoriei faţă de statul habsburgic, se destramă in ciocnirea cu sentimentul moral crescut din temeiurile cele mai adanci ale fiinţei omeneşti, din raporturile ei efective, romanul apropie pe Rebreanu de Dostoevski. Romanul lui Rebreanu se distinge şi prin arhitectura lui complexă, nu mai puţin modernă (două părţi, cate 6 capitole in fiecare parte, titluri antonime, acelaşi aspect la inceput şi sfarşit). Eroii lui Rebreanu se integrează, cu antecedentele lor biografice in conjunctura evenimentelor, cu configuraţia lor psihică. Istoria lor se desfăşoară treptat, se descoperă progresiv in angrenajul social complex in care sunt surprinşi, in dialectica relaţiilor sociale, desfăşurate episodic, in planuri narative, ce străbat diferite medii de viaţă şi se interferează. Epicul, sintetic in inlănţuirea episoadelor şi simetric in construcţia intregului, capătă relief prin situaţii şi caractere opuse, imaginea de ansamblu se intregeşte monografic prin diversificarea detaliilor, mereu insă in aceeaşi problemă, cadru de dezbatere şi document de epocă. Ţinuta sobră a naratorului, conciziunea stilului, claritatea şi precizia notaţiei sunt atribute care se integrează organic in viziunea realistă a scriitorului.

DESCARCA