Antonio Vivaldi


Antonio Vivaldi

Marime:
Descarcari: 21

Antonio Vivaldi Antonio Vivaldi (Antonio Lucio),compozitor itlian (Venetia, 1678- Viena, 1741). Fiu al unui violonist legat de basilica San Marco din Venetia, el insusi violonist , a primit tonsura monahala la 15 ani si a fost hirotonisit preot la 25. Atins de o maladie cronica, despre care se presupunea ca era astm, cel pe care Venetia il supranumea Preotul rosu", din cauza culorii parului sau, a stiut sa se faca exceptat de la indatoririle ecleziastice incepand din 1703 , iar din acel moment a putut sa se consacre compozitiei si invatamantului. Numit responsabil muzical la La Pieta (asezamant rezervat orfanilor si copiilor ilegitimi ai orasului), in pofida unor intreruperi uneori foarte lungi (mai mult de doi ani la Mantova, intre 1718 si 1720), avea sa ramana fidel acestei functii pana in 1740. Totusi, a inceput sa calatoreasca din ce in ce mai mult ca virtuoz si compozitor (Roma in 1722 si 1724, unde a cantat in fata Papei; probabil Dresda si Darmstadt, cu siguranta Amsterdam, unde a fost publicata cea mai importanta parte a creatiei sale; Florenta, Praga, in sfarsit Viena, unde a murit, uitat si in mizerie). La La Pieta, avea sa formeze elevi, sa intretina o orchestra (repede devenita celebra in intreaga Europa) si sa compuna pentru concertele publice pe care asezamantul le oferea duminica. Acestor ocupatii, deja solicitante pentru un om care se plangea fara incetare de sanatatea sa oscilanta, din 1713 li s-a adaugat o debordanta activitate de impresar si de compozitor de opere, domenii in care a capatat o autoritate suficient de mare pentru a provoca rivalitati tenace, concretizate chiar intr-un pamflet, redactat impotriva lui de Benedetto Marcello (II Teatro alla moda, 1720). Aceasta consacrare in toate genurile (pentru ca a fost fecund si in materie de muzica religioasa) avea sa confere compozitorului o glorie internationala incontestabil fara precedent in istoria muzicii. Toti turistii care treceau prin Venetia cautau sa-l asculte pe Preotul rosu", de la Edward Wright la violonistul Pisendel, de la flautistul J.J. Quantz, epistolarul De Brosses si pana la regele Friedrich al IV-lea al Danemarcei. Astfel, exista numeroase si pretioase marturii asupra a ceea ce reprezenta viata muzicala venetiana in prima jumatate a secolului al XVIII-lea si asupra efectului electrizant al interpretarii si creatiilor lui Vivaldi. Numeroase dintre partiturile lui publicate au fost, astfel, dedicate mai marilor acestei lumi: Ferdinand al III-lea al Toscanei (L’Estro armonico, 1711), contele Morzin (II Cimento dell’armonia e dell’invezione, 1724, culegere continand Anotimpurile ), Carol al VI-lea de Habsburg (La Creta, 1728). Culegeri tiparite si copii in manuscris (mai ales concerte) ale lui Vivaldi au circulat in intreaga Europa pana in jurul anului 1750 si se stie ca, incepand din 1720, Johann Sebastian Bach se pare ca a avut pentru aceste lucrari un asemenea entuziasm, incat a recopiat sau a transcris un mare numar dintre ele (cea mai cunoscuta si mai interesanta dintre aceste transcriptii fiind aceea a Concertului pentru patru viori op. 3 nr. 10 in Concertul pentru patru clavicine BWV 1065), asigurand astfel, fara sa fi intetionat, suravietuirea lucrarilor modelului sau. Se pare ca de-a lungul intregii vieti Vivaldi a fost considerat ca un artist aflat in afara normelor, extravagant de buna voie, chiar scandalos (dusmanii lui aveau cum sa raspandeasca barfe, mai ales in legatura cu atractia lui afisata fata de bani si de fast sau cu iubirile lui reale sau presupuse, printre altele fata de o mezzo soprana pe nume Anna Giro, fiica unui perucher fraqncez numit Giraud si pentru care a scris un mare numar de pagini vocale). Acest tipaj intretinut in Venetia in jurul sau explica oare eclipsa lui subita si moartea sa in mizerie, petrecuta in momentul in care a facut imprudenta sa plece din Italia, unde comentariile suscitaqte de persoana lui aveau rol de publicitate pentru muzica sa? Importanta creatii lui instrumentale, simbolizata ideal de seria celor patru concerte inspirate de cele patru anotimpuri, vine din autoritatea cu care el a stiut sa respinga structura de concerto grosso a lui Corelli, pentru a impune foarte repede forma mai scurta (intre opt si zece minute) a concertului cu solist in doar trei parti simetrice (repede - lent - repede). Solist el insusi Vivaldi practica cu mare naturalete aceasta forma concertanta, atunci cand sonata, simfonia sau cvartetul erau, de asemenea, pe punctul de asi face aparitia. Spirit aventuros, auz exceptional, virtuoz curajos si improvizand cu placere, de asemenea dirijor (unul dintre primii din istorie), Vivaldi si-a consacrat intregul geniu descoperirii neincetate a unor noi combinatii ritmice si armonice si a unor imbinari imprevizibile de instrumente, conferind un rol de prim - plan personajelor noi, destinate asi face un loc in orchestra, precum violoncelul (27 de concerte) sau fagotul (39), fara a uita oboiul si nici flautul, pe care le trateaza intotdeauna intr-o manera foarte personala, si chiar alte instrumente inca mai marginale, camandolina sau orga. Din practicele de la San Marco, a mostenit atractia pentru a face sa dialogheze mai multe coruri" de instrumente. Aceste daruri de inventivitate si aspectele descriptive ale muzicii sale (numeroase pagini cu titluri precum Sticletele, Furtuna pe mare sau Anotimpurile) il situeaza pe Vivaldi la originile concertului modern de orchestratie". Nimeni inaintea lui, intr-adevar, nu se preocupase pana la acest nivel de culoarea si specificitatea melodica a fiecarui instrument si, in consecinta, de dispunerea lor atat in disfasurarea lucrarii, cat si in spatiu, in momentul interpretarii, de unde, de exemplu, efectele de masca" sau de ecou, cu buna stiinta introduse in lucrare (putin preocupat de aceste specificitati, negandindu-se decat la bogata neutralitate polifonica si neavand ca scop decat imbogatirea armoniei, Bach comite in trasncriptiile sale nonsensul de a modifica instrumentatia). inaintea romantismului, doar creatia lui Haydn avea sa mai contina intentii analoage. Or, in jurul anilor 1760, Haydn fusese muzicianul familiei Morzin, cu care Vivaldi se aflase in relatii stranse: de altfel, pare probabil ca tanarul muzician austriac sa fi studiat lucrarile venetianului, atunci cand acesta din urma cazuse deja in uitare. Ceea ce este sigur este faptul ca Haydn a avut prilejul sa descopere Anotimpurile in biblioteca muzicala a printului Esterhazy. Aceasta preocupare constnta a lui Vivaldi de a conferi maximum de viata tuturor instrumentelor se traduce, in partile rapide, printr-o mare vivacitate a ritmurilor, care confera intreaga stralucire celor in jur de 800 de lucrari carora le putem identifica imediat autorul. Miscarile lente sunt de o intensitate a carei confirmare o gasim in productia religioasa a lui Vivaldi, in care se intercaleaza coruri agitate si lungi solouri vocale cu caracter uneori extatic. S-a descoperit urma a mai mult de 90 de opere scrise de mana lui Vivaldi (sau la care, dupa obiceiul timpului, a participat partial ). Aceste lucrari dramatice abordeaza toate climatele expresive, de la aventura profana la recitativul feeric, trecand prin povestea biblica, tratata intr-un stil nobil ce putea sa rivalizeze cu acela al oratoriilor lui Handel. Juditha triumphans, de exemplu, poate fi privit fie ca opera, fie ca oratoriu militar si sacru", asa cum indica subtitlul manuscrisului datat 1716. Ca si muzica religioasa, opera vivaldiana trebuie explorata de acum inainte la fel de atent cum a fost muzica sa pur instrumentala. Admiratia exagerata a muzicienilor si publicului fata de Vivaldi, dupa 1945, pare de departe sa fi daunat ideii ca avem de-a face cu un creator de asemenea anvergura. Daca venetianul fusese practic uitat pana la cercetarile lui Marc Pincherle (incepute in 1913), ulterior s-a urmarit readucerea pe afis a intregii lui creatii. De asemenea, ar fi timpul ca de acum inainte sa se epureze si remodeleze - in mod special in favoarea creatiei vocale - un repertoriu instrumental de o abundenta inutila, in scopul de al reda pe Vivaldi in autenticitatea sa , in diversitatea si grandoarea lui in acelasi timp extatica si plina de buna dispozitie, panteista si hotaratoare. LUCRARI: Creatia lui Vivaldi este in curs de a fi publicata sistematic la Ricordi. in timpul vietii, compozitorul tiparise 40 de culegeri de sonate si de concerte, din care 13 numerotate. Opus 1: 12 sonate de camera pentru doua viori si bas continuu ( Venetia, 1705; Amsterdam, 1713; Paris, 1715 ). Opus 2: 12 sonate pentru vioara si bas continuu ( Venetia 1709; Amsterdam, 1710; Londra, 1720 ). Opus 3: L’Estro armonico, 12 concerte pentru una, doua, trei si patru viori ( Amsterdam, 1711 ). Opus 4: La Stravaganza, 12 concerte pentru vioara ( Amsterdam, 1713 - 1714 ). Opus 5: urmare a opusului 2": Patru sonate pentru vioara si bas continuu si Doua sonate pentru doua viori si bas continuu ( Amsterdam, cca 1716 ). Opus 6: Sase concerte pentru trei viori, viola si bas ( Amsterdam, 1716 ). Opus 7: 12 concerte pentru oboi si Zece concerte pentru vioara, cozi si bas continuu ( Amsterdam, 1717 ). Opus 8: Il Cimento dell’armonia e dell’invenzione (intalnirea armoniei si inspiratiei"), 12 concerte pentru vioara sau oboi, corzi si bas continuu ( dintre care cele patru Anotimpuri )(Amsterdam, 1724). Opus 9: La Cetra ( Lira"), 11 concerte pentru vioara si Concertul pentru doua viori ( nr. 7 ), corzi si bas continuu (Amsterdam, 1727 ). Opus 10: Sase concerte pentru flaut trasnversal, corzi si bas continuu ( Amsterdam, 1729 ). Opus 11: Cinci concerte pentru vioara si Un concert pentru oboi, corzi si bas continuu ( Amsterdam, 1729 ). Opus 12: Cinci concerte pentru vioara, corzi si bas continuu si Concertul pentru corzi (Concerto ripieno, nr. 3 ), fara solist. Opus 13: Il Pastor fido, Sase sonate pentru flaut ( cu cioc ), museta, viela, oboi sau vioara si bas continuu ( Paris, 1737); in sfarsit, o culegere fara numar, deseori considerata, dupa Pincherle, ca fiind Opus 14": Sase sonate pentru violoncel si clavecin (Paris, 1740). Acestui ansamblu, publicat in secolul al-XVIII-lea, i se adauga toate editiile realizate apoi dupa manuscrisele regasite. Dupa un recensamant recent realizat de danezul Peter Ryom (catalog R. V. ), in 1977 erau cunoscute 768 lucrari sau fragmente autentice, carora li se adauga 68 atribuite.

DESCARCA